(Discurs nerostit in Parlament) Justitia este chemata sa apere existenta si echilibrul societatii omenesti in ansamblul ei si nu o poate face fara sa apere componenta esentiala a acestui ansamblu, viata. Ea trebuie, pentru a inlatura un nefiresc decisiv din societate, sa aplice sanctiuni si sa distinga intre ele sau sa ierte in anumite situatii (Discurs nerostit in Parlament)
Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant"
(Nichifor Crainic)
Un om care a patruns in locuinta altuia a fost impuscat mortal.
Eveniment intens mediatizat in primul rand pentru spectaculozitatea sa. Victima a fost un hot sau a avut alte intentii? Cel care l-a impuscat si-a aparat proprietatea sau a actionat din alte motive? Ce declara autorul, martorii, rudele victimei? Ce conotatii juridice are fapta, a fost sau nu legitima aparare?
Prea multe intrebari, prea importante toate, prea spectaculoase, fiecare dintre ele, pentru ca sa uitam un adevar simplu. A fost o viata.
Poate singurul element cert al destinului fiecaruia dintre noi este sfarsitul. Oamenii mor de batranete, de boala, in calamitati naturale, in accidente. Pentru ca asa trebuie sa se intample. Este sfarsitul destinului fiecaruia.
Dar se mai moare si prin fapta altui om, si acest lucru este dincolo de firesc.
Ne-am obisnuit sa avem oameni in jurul nostru, sa traim in mijlocul oamenilor si aceasta obisnuinta ne-a facut sa uitam ca fiecare este la fel ca noi. Cu dorinte, cu vise, cu elanuri si incertitudini, cu bucurii de diverse feluri, cu tristeti marturisite sau nu. Ne dam seama de acestea numai cand oamenii dispar, desi cel mai normal ar fi sa o realizam tot timpul.
Aici nu mai poate fi vorba de bun sau rau (dupa ce criterii?), de instruit sau incult, de bogat sau sarac. Este vorba pur si simplu de o viata.
Exista ceva care poate sa justifice fapta unui om de a
