Mai incape vorba? Sintem blestemati! Asa cum am fost si vom mai fi. Scepticismul si fatalismul, in general, o mare mihnire la portile viitorului, sint suferinte si concluzii vechi, la romani.
Ceva le confirma, mereu, in mintea a milioane de oameni, care au invatat, astfel, sa se socoteasca „loviti de soarta", „nenorociti", „ghinionisti", in fine, orice altceva decit cetateni cu drept de cuvint hotaritor asupra propriei vieti. Si de ce n-ar fi asa? Sa privim, in urma, scuipind in sin, semnele si evenimentele ultimei saptamini.
Romania n-a fost niciodata mai pipaita de boli, mai banuita si mai bintuita de semne rele si molimi. E sau nu e gripa aviara? Raspunsul a venit, bineinteles, din straini si s-a infatisat intr-o formula de alfabet mistic: H5N1. Din toate partile si deodata, au patruns peste noi controlori si controale: in Delta – virusologii, la Bucuresti – un eurocomisar finlandez.
De peste tot, aceeasi intrebare, pe toate caile, acelasi test: chiar sinteti europeni? In subtext, o prezumtie de asianism si o banuiala de periferie, sustinute de doua mari energii epidemice locale: coruptia omului si, mai nou, boala pasarilor. Prima e doar expresia sociala si foarte transmisibila a unui virus calator, de la Caragea-Voda la statul de drept.
A doua e un accident, dar poate deveni, repede, catastrofa, la contactul cu o administratie roasa de primul virus. Nu e o ipoteza. E un pericol iminent, anuntat, in trepte, de esecuri inlantuite ciudat si fatal: toate au, intr-un fel sau altul, legatura cu Finlanda, cu un anume finlandez si cu ispravile statului nostru de drept.
Mai intii, fiindca e mai popular, fotbalul. Al treilea turneu final consecutiv fara Romania e o poveste cinica si ciclica despre falimentul unei institutii: fotbalul organizat, fotbalul cu functionari, bugete, Casa Fotbalului, Federatie si Liga. @
