Planta medicinala straveche, se spune ca protejeaza si confera invulnerabilitate fata de boli. Exact ce ne trebuie, acum, cand toamna se pregateste de ploi si frig .

Cine nu-i cunoaste aroma, care la vremea toamnei si a conservelor se raspandeste peste bucatarii si camari? Imposibil de confundat, mireasma lui iute si piperata e legata in amintire, mai ales de bunicile stapanind peste putinile cu varza si borcane de muraturi. Dar la fel ca toate ierburile bune de hrana, cimbrul este totodata si una din cele mai puternice plante medicinale, despre care egiptenii spuneau ca daruieste invulnerabilitate fata de boli. Si pentru ca afara e iarasi toamna si mirosul lui se raspandeste peste pamant, este timpul sa vorbim despre minunile ascunse in florile si in frunzele lui.

Cele doua specii de cimbru

Sub aceeasi denumire se ascund, de fapt, doua plante diferite, inrudite prin miros si prin proprietatile lor terapeutice, dar foarte clar delimitate din punct de vedere botanic: cimbrul de cultura (Thymus vulgaris), cu un miros intepator si mai aspru, care il face sa fie folosit doar ca remediu de sanatate, si cimbrul de gradina (Satureja hortensis), cu o aroma mai blanda si foarte placuta, care il face foarte apreciat, deopotriva in bucataria si in medicina populara romaneasca.

Cimbrul de cultura

Este o planta originara din Grecia, de nici patruzeci de centimetri inaltime, cu flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu. Se folosesc tulpinile inflorite, care se recolteaza acum, in octombrie, si se pun la uscat pentru a fi folosite tot timpul iernii. Cimbrul de cultura este un adevarat antibiotic natural, care nu numai ca distruge majoritatea bacteriilor si microorganismelor daunatoare, dar intareste si capacitatea organismului de a se autoapara, facandu-l mai puternic. Este un remediu