MARELE TIMID Dupa 28 de ani de la disparitia prietenului Toma, actorul Horatiu Malaele a acceptat sa vorbeasca despre relatia dintre ei si sa-i faca un desen satiric, din memorie. Un desen care sa scoata in evidenta tineretea, candoarea, "cam cum era el". Un portret al profesorului, al colegului, al prietenului, al actorului, al omului Toma Caragiu.
Daca e sa-l intrebi pe Horatiu Malaele cum si cand l-a intalnit prima data pe Toma Caragiu, nu mai stie exact. "Probabil pe vremea Institutului, prin â72-â73, cand el monta «Revizorul», alaturi de toata trupa de aur a Teatrului Bulandra".
PRIETENIE. Au jucat impreuna in ultimul film al lui Toma, "Gloria nu canta", in regia lui Alexandru Bocanet. Atunci au si devenit amici. "A fost o relatie de prietenie despre care am vorbit foarte putin, dar o prietenie cu care ma mandresc. Cred ca daca eram in Bucuresti in acea perioada, nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat cu el. Indeobste serile ieseam la crasme sau in diferite locuri si poate nu l-ar fi prins nenorocirea in casa". Multe amintiri il leaga pe Horatiu Malaele de Toma Caragiu. Unele de povestit, altele de nepovestit. "In ciuda unei aparente titanice, era un mare timid. Un tip casnic, cazon, cum ii placea sa spuna. Mi-aduc aminte ca, la un moment dat, eram cu un grup de prieteni, i-am dat un telefon si i-am zis «Nea Tomita, mergem la carciuma la Continental». M-a injurat in gluma, spunandu-mi «Esti un golan, mie imi place viata de familie. Tu esti un nenorocit care ma ineci in alcool». «Deci, nu vii?». «Nu», imi zice, hotarat".
Gasca de prieteni s-a "reorientat" spre un cinema, sa vada un film, mergand la carciuma abia dupa aceea. "La Continental, l-am gasit pe Toma, care statea singur la o masa de vreo zece persoane, cati ii spusesem eu ca o sa fim. Ne pastrase loc, statea de vreo doua ore acolo. M-a emotionat pentru ca eu eram un nimeni
