Dupa 40 de ani de lacrimi, mirosuri grele si oase adunate in saci, Vasile a ajuns gropar profesionist Pe la 11.30, Vasile, groparul-sef de la Sineasca, si-a pus sapa linga usa si i-a strigat pe ceilalti la masa. In „biroul“ lor de linga atelierul de cruci, intre cazmale, lopeti, tirnacoape si funii - uneltele meseriei -, cei patru barbati s-au strins infometati in jurul unui ziar plin de grasime de la salamul fript. Cu miinile batatorite, fruntile innegrite si cizmele de cauciuc cu noroiul uscat pina la buza s-au asezat la masa. Terminasera groapa, aveau timp: mortul avea sa vina cam intr-o ora, era abia la biserica. Prima groapa a sapat-o la 15 ani, in Malu Mare. Mortul era un neam din rudarie. Nu s-a gasit un gropar pe aproape, asa ca Vasile a pus mina pe-o sapa si a pregatit locul. Nu stia mare lucru atunci, era tinar si nu apucase sa vada o inhumare. A facut groapa din ochi: s-a uitat la tron cit era de lung si de lat si dupa el a inceput sa sape. De adinca, a facut-o cit sa nu-l scoata pe mort ploaia si vremea de sub cruce. „A iesit bine“, a spus Vasile Faina dupa 40 de ani de cind a bagat primul om in pamint. „Nu de profesionist, dar, oricum, m-am descurcat. Mi-a luat insa citeva ore bune, ca nu stiam nici cum si nici cu ce sa sap. De meserie m-am apucat serios dupa armata, pe la 19 ani. Angajat cu acte, cu tot ce trebuie, deh, sa cistig o piine cinstit“, a adaugat groparul. Tehnica, maiestrie si... suflet Acum, dupa o viata de munca si sute de inhumari trecute prin miini, Vasile face gropa ca la carte: cu masuratori exacte, cu unelte potrivite pamintului ori conditiilor meteorologice. „Insemnez locul: 2,20 m lungime, 90 cm latime si 1,50 m adincime. Daca pamintul e moale - asa, ca acuma, dupa ploaie, dau cu cazmaua. De e mai tare - cum e iarna, la inghet, nu se poate decit cu tirnacopul. Sap, scot pamintul, totul cam in doua ore. Dup-aia astept. La sfirsit, ci