FRATELE AROMAN Ion Caramitru a cautat luni intregi o fotografie a lui Toma Caragiu, cu o dedicatie scrisa de acesta pe verso, la 28 februarie 1977. Credea ca o pierduse. Intr-o zi, de curand, s-a ivit de sub o alta poza, dupa ce rama in care erau prinse a cazut din biblioteca, iar sticla s-a spart. In ziua urmatoare, l-am sunat, cerandu-i sa ne vorbeasca despre Toma. A acceptat, parandu-i-se firesc. Primise semnul.
Care a fost relatia dintre Ion Caramitru si Toma Caragiu? Intai si-ntai mi-aduc aminte ca, imediat dupa cutremurul din â77, care ni l-a rapit pe Toma, sa vorbesc, sa scriu, sa fac declaratii mi-a fost practic imposibil. A durat destul de mult aceasta neputinta organica. M-a afectat atat de mult si intr-un mod atat de special disparitia lui, la nici 52 de ani, intr-un moment in care relatia dintre noi era mai mult decat colegiala, frateasca, as indrazni sa spun, incat mi-a fost imposibil sa spun lucruri "inteligente" despre el... Cateodata il visez si stau de vorba cu el, cum faceam de obicei. Erau zile cand imi dadea telefon si-mi spunea: "Vino pe la mine". Primea cate o bucata de branza buna de pe la machidonii lui si, stiindu-ma de acelasi neam, ma chema sa mancam impreuna. Eu veneam cu o sticla cu vin rosu. La aceste "libatii" mai aparea din cand in cand si Cornel Coman.
A mai existat un alt motiv al retinerii? Da. Exact cu patru zile inainte de tragedie primisem de la el o fotografie, intr-o intalnire la care ma rugase sa vin, la sediul ACIN-ului (Asociatia Cinematografica). Era o reuniune legata de productia primului film al lui Stere Gulea, pe care Toma il sprijinise foarte mult. In momentul in care ne-am asezat la masa de discutii, secretarul asociatiei a venit si i-a inmanat lui Toma un set de fotografii de reclama, pe care ACIN-ul le punea in circulatie. Tin minte ca aceste vederi se vindeau cu 2 lei si asociatia ne mai dadea si
