Bugetul agraveaza incordarea politica. Bugetul poate pica in parlament. Legea bugetului ar putea ramane nepromulgata de presedintele tarii. Bugetul poate provoca alegeri anticipate. Bugetul in sus, bugetul in jos, bugetul la stanga, bugetul la dreapta.
Ministerul Finantelor a alcatuit un buget. Mai e un buget -alternativa - si pe la PSD. Bugetul a devenit mai mult o stare de spirit. Politicienii se simt „datori" sa-l conteste, iar finantistii sunt datori sa-l intocmeasca. E ca la un nou-nascut. Oricat de dezagreabil, bebelusul va parea, inca din prima zi, o minune de copil pentru mama.
In schimb, ceilalti vor simula cum vor putea mai bine admiratia si entuziasmul, stiut fiind faptul ca nici un copil nu e frumos in primele zile de la nastere. Dar unde s-a mai pomenit sa recunosti asa ceva in gura mare?!
Bugetul actual e copilul lui Vladescu. Dar e si-al premierului Tariceanu. Nu e deloc al PSD-ului si, contrar asteptarilor privind loialitatea in coalitie, nici al democratilor. Ministrul educatiei are comportament de politician in opozitie. Tranteste nervos demisia pe masa, ceea ce, in principiu, are logica - bugetul educatiei e o sperietoare a progresului. Dar cine a zis ca politica functioneaza principial?
Problema noastra - pentru ca noua ni se pregateste - este ca executivul e macinat de interese politice, iar ministrul finantelor nu e politician.
El si-a dat girul pe un proiect de buget facut de specialisti, care au mai taiat colo si au mai pus dincolo, nu dupa criteriile fluturate in campania electorala, ci dupa comandamentele fixate de FMI, Banca Mondiala, Uniunea Europeana, la care se adauga cheltuielile neprevazute determinate de calamitati.
Finantele bajbaie in continuare si fac slalom printre programul de guvernare al Aliantei D.A. si reactia populatiei la diferitele tatonari de crestere
