Cum mi-am regasit drumul catre credinta.
A fost o vreme cand, indoctrinata de prea multa "stiinta" de carte, incepusem sa am indoieli cu privire la credinta ortodoxa... Auzeam in stanga si in dreapta de alte cai spirituale si ma batea gandul sa caut acolo ceea ce eu aveam la indemana si nu stiam pretui... In cele din urma, m-a ferit Dumnezeu de pericolul de a merge pe cai straine, desi lupta a fost grea, am indurat multe ispite si am fost coplesita de framantari si revolte interioare. Au trebuit sa treaca niste ani, ca sa iasa la iveala sminteala pe care alte mijloace spirituale le produc in mintea si sufletele celor care au parasit calea credintei adevarate.
In anii aceia, o carte de capatai, un indrumar pentru "intelectualul" din mine, care nu era multumit de nivelul "sub-academic" pe care il intalnea in cadrul comunitatii ortodoxe, a fost "Jurnalul fericirii" al lui Nicolae Steinhardt. O carte de exceptie, care a fost pentru mine acea caramida ziditoare ce a repus temelia credintei ortodoxe in sufletul meu. Eram "o fericita", ca ma nascusem si ma botezasem in credinta ortodoxa, dar nu imi dadeam seama. De multe ori, obisnuit cu lucruri pretioase si la indemana, nu le mai acorzi atentia cuvenita, trebuie sa ajungi in situatia disperata de a le pierde, ca sa iti recastigi dreptul de a le redobandi si folosi pentru minte, inima si suflet. Da, a trebuit sa citesc povestea unui intelectual evreu de inalta tinuta, Nicolae Steinhardt, ca sa inteleg ca de multe ori "sminteala" de dreapta (exagerarea unor aspecte ale dreptei credinte) este la fel de periculoasa ca si sminteala de stanga - adevarata sminteala, concentrata de Satan si slujitorii lui. Daca nu ati citit aceasta carte, cautati-o, se gaseste peste tot, in librarii si biblioteci. La vremea cand am citit-o eu, se gasea mai greu. O recomand mai ales celor ce nu regasesc in ortodoxie nivelul rafinat
