Coleg de breasla cu Vasile Faina, Vasile Paun ingroapa si dezgroapa morti la Ungureni. Cu vreo 20 de ani mai tinar decit celalalt si abia initiat in datul cu sapa printre cruci, Vasile junior este foarte multumit de munca prestata. Intr-o luna de cind s-a angajat, o lacrima nu i-a curs: nici de durere, nici de miros. Vasile Paun este proaspat in meserie. S-a angajat la Ungureni acum o luna. La 45 de ani, omul are o experienta de 24 de ani ca sudor, mestesug pe care, din motive de reducere de personal la intreprinderea in care lucra, a fost nevoit sa-l schimbe cu acela de a ingropa morti. „Ce sa fac, daca altceva n-am gasit de lucru?“, zice barbatul, stind rezemat de gardul unui cavou, chiar la intrarea in cimitir. Era in pauza, nici o inhumare nu se anuntase pentru ziua respectiva. Statea la tigara cu ceilalti gropari din cimitir, cinci cu totii. Si astepta sa treaca vremea, sa plece acasa. „Am doi copii de ingrijit, trebuie sa le pun mincare pe masa. Mai stau sa ma tocmesc la ce fac?“, explica Vasile responsabilitatile grele care l-au determinat sa scormoneasca pamintul cimitirului, opt-zece ore pe zi, sapte zile din sapte. „Nu-i nici o rusine in ce fac. Si nici greu. Trebuie sa ai muschi, atit!“ La clienti multi, sentimentalismele strica A minuit virtos tirnacopul inca din prima zi: norocul i-a dat-o destul de aglomerata. „Trei gropi, una dupa alta“, zice Paun, asezindu-si mai bine pe umeri geaca de blugi. „M-am descurcat, normal, ce o fi asa greu sa dai cu sapa?! Ai dimensiunile, sculele si gata. Pina azi, am la activ vreo 30 de gropi. Nu-i rau, cred. E destul de aglomerat, Ungureniul e cel mai cautat cimitir din Craiova: doi-trei morti pe zi, 60 la luna“, spune Vasile, mindru ca lucreaza intr-un loc atit de asaltat de clienti. Cit priveste coarda sensibila, Vasile Paun o are intreaga si nezdruncinata. Nici mirosurile nu l-au dat afara din cimitir, nici jalea inmo