A fost de curand aprobata de catre guvern �Politica industriala pana in 2008�, document ce se doreste un fel de strategie in domeniu pe termen mediu. Precum toate strategiile elaborate in perioada postdecembrista, si aceasta pacatuieste prin absenta unor obiective precise, masurabile, si mai ales a mijloacelor concrete ce ar urma sa fie folosite pentru realizarea acestor obiective. Precum toate celelalte strategii elaborate in perioada postdecembrista, si aceasta este mai degraba o insiruire de obiective generoase, dar generale, si, in masura in care nici actiunile de implementare nu ies din generalitati pentru a trece la concret, nu se prevad nici resursele prin a caror cheltuire sa se asigure succesul strategiei.
Dincolo de aceste probleme, sa le zicem deja traditionale, ale strategiilor postdecembriste, apare o problema de fond specifica strategiilor elaborate in perioada actuala: strategii pentru cine, strategii pentru ce? La prima vedere, nimic nu este mai minunat decat o strategie: contureaza o viziune si ghideaza actiunea, canalizand eforturile si dirijand resursele spre realizarea obiectivelor stabilite. Si aproape pe oricine ai intreba iti va raspunde ca perioada postdecembrista a pacatuit, inainte de toate, prin absenta unei strategii care sa fi stabilit in mod clar obiectivele si mijloacele de a le atinge, absenta care a si transformat toata tranzitia intr-o superba improvizatie, extrem de costisitoare, iar in atatea si atatea privinte chiar ruinatoare.
O improvizatie, cu toate ca pe hartie nu s-a dus lipsa de strategii. D-l Iliescu, un adevarat campion al strategiilor pe hartie, a tot presat si presat pentru elaborarea unor strategii de dezvoltare. Dar nici una din acestea n-a iesit din scripte, pentru ca nici una n-a avut, din conceptie, acoperire cu resurse, fiind mai mult o simpla insiruire de obiective, mai mult sau mai put
