Afacerea Rhodia a zdruncinat in urma cu cativa ani de zile intreaga clasa politica franceza. De la ministrul Economiei, Thierry Breton, la fostul director al companiei Rhone-Poulenc, din care s-a desprins si Rhodia, Jean-Rene Fourtou, si la Autoritatile pietelor financiare, cu totii au fost acuzati de favorizarea actiunilor acestei noi intreprinderi, se arata intr-un material realizat de cotidianul francez Liberation. De aceasta data, insa, Daniel Lebard, fost director al unui grup chimic britanic cumparat de Rhodia in 1999, care de mai bine de doi ani de zile cerceteaza dosarul Rhodia la Bruxelles, a descoperit un nou ''personaj'' implicat in scandal: Comisia Europeana, prin directia generala a Concurentei (DG IV), condusa la vremea respectiva de Karel van Miert.
Bunavointa Comisiei
Lebard a venit cu o descoperire extrem de importanta: Comisia Europeana s-a aratat in repetate randuri de o bunavointa suspecta in autorizarile de fuziuni, necontrolate, ale grupului Rhodia si ale firmei mama, Rhone-Poulenc. Astfel, in 1999, Rhodia a preluat grupul britanic A&W printr-o miscare extrem de complexa, al carei scop era de a nu jena partenerul Rhone-Poulenc sa preia Hoechst, si sa formeze astfel grupul farmaceutic Aventis. Propriu-zis, Rhodia, prin intermediul unei mici firme paravan, a achizitionat firma britanica A&W, la un pret derizoriu, dupa care a recumparat-o de la aceasta, devenind proprietara sa abia in martie 2000. Or, in aceasta afacere, Lebard descopera ca Rhodia a folosit declaratii duble: pe de o parte le-a explicat autoritatilor bursiere ca nu intentioneaza sa introduca A&W in conturile sale, iar pe de alta parte le-a declarat investitorilor ca A&W este ca si cumparata. In acest punct a intervenit si Comisia Europeana. In iulie 1999, ea a autorizat fuziunea dintre grupul britanic si Rhodia - ceea ce a determinat o crestere imediata a c
