O butada din perioada stalinista spune ca un deviationist de dreapta este cel care o tine inainte atunci cand partidul o coteste la stanga. Ion Iliescu intoarce pe dos aceasta butada, cu al sau pol de stanga. El este omul care o tine inainte, pe culoarul napastuitilor de soarta.
Iar PSD-ul se apropie de centru, cel putin prin intentiile de asanare ale noului si fragilului sau presedinte, Mircea Geoana.
La inceputul anilor ‘90, Ion Iliescu a mai plecat o data, cu tot cu partid, din FSN. FDSN a devenit formatiunea politica cea mai importanta a Romaniei, inclusiv in 2005, sub numele de PSD. Inainte de 1989, tot Ion Iliescu a avut pozitii critice pentru care a fost marginalizat de cei care „au intinat nobilele idealuri ale comunismului".
Vineri, 14 octombrie 2005, Ion Iliescu a anuntat formarea noului pol social, impreuna cu Petre Roman. Ceea ce pare a fi o noua tumba ideologica a patriarhului politicii romanesti este, in realitate, consecventa. Consecventa fata de un electorat pe care nu l-a inventat Iliescu, ci Lenin.
Industrializarea fortata s-a soldat, in Rusia anilor ‘20 si Romania anilor ‘50, cu mutarea de la sat la oras a unui segment impresionant de populatie. Aproximativ 30 de procente in cazul Romaniei, adica patru-cinci milioane de beneficiari ai comunismului.
In Rusia, aceasta tactica fusese punctul unde leninismul se despartea de dogma marxista, care spunea ca proletariatul isi va pregati singur revolutia, dupa ce s-a inmultit si a capatat o constiinta de clasa. Dupa razboi, tactica lui Lenin a fost preluata ad litteram si a facut maximum de rau in tarile preponderent agrare, ca Romania.
Cateva milioane de romani, astazi in varsta, si-au petrecut intreaga viata muncind in zadar si bucurandu-se de ce li s-a dat, asa cum am fi facut poate si noi. Si sub Dej, si sub Ceausescu, Partidul Comunist Roman a aplica
