Recent, un tanar universitar îmi cita din cuvantarea unui vechi profesor la deschiderea anului de invatamant: Uitati-l pe Lenin, dar retineti indemnul: invatati, invatati, invatati!. Mult mai tanarul sau coleg continua: Dar sa vedeti, studentii s-au mirat foarte: cine este oare Lenin ala pe care trebuie sa-l uitam?. Cred ca multi rasuflam usurati: in sfarsit avem o tanara generatie amnezica!
Fiindca stiu ca este adevarat si imi pare bine, nu de ignoranta istorica, ci de faptul ca am apucat sa traim asta, voi explica pe scurt, pentru cititorii tineri, ce inseamna repartitia dupa nevoi inainte sa imi dezvolt argumentul de mai jos.
La acest ceas multi dintre cititori inteleg ca sursele de venit ale oamenilor pot sa fie de mai multe feluri: legale (salariul, dividendele, mostenirile, comisioanele la vedere) si ilegale (spaga, ciubucul etc.) si ca acestea se acorda dupa vanzari, dupa politica salariala, dupa proportia castigurilor dintr-o afacere, dupa voia Domnului sa ai rude bogate, dupa puterea de negociere si dupa puterea asupra altuia caruia trebuie sa ii asiguri un drept legal sau uneori sa incalci legea pentru el.
In disputele de principiu dintre Lassalle (ideolog socialist) si Marx (ideologul comunist) invingand Marx, a rezultat ideea ca oamenii isi vor castiga existenta in doua forme in societatea ideala: in etapa socialista ei vor castiga dupa munca, a carei valoare nu o stabileste capricioasa si anarhica piata, ci planul stabilit de factorul constient al societatii, partidul comunist. In cea de-a doua etapa, in comunism, repartitia (termen folosit pentru modul de obtinere al veniturilor) se face dupa nevoi. Adica fiecare da societatii prin munca sa atat cat poate si ia de la aceasta ce si cat ii trebuie. Sigur, mai existau niste amanunte: nevoile nu erau lasate de capul fiecaruia, ci erau determinate stiintific de catre speci
