Toate spaimele noastre de cele nevazute s-au concentrat intr-un singur cuvant: Aviara! Au disparut vaccinurile din farmacii. Puii si gainile din galantare au devenit brusc mai amenintatori decat arma biologica. Orice vrabie moarta picata pe strada se metamorfozeaza in grenada pe cale sa explodeze, iar tipetele pescarusilor de Bucuresti au ceva cobitor care desteapta instincte vanatoresti si in inimile pensionarilor vegetarieni. Sentimentul european al aviarei se manifesta identic la Braila si la Bruxelles. Imigratia pasarilor taiate e lovita de interdictii si guvernele iau masuri de precautie impotriva zburatoarelor de toate soiurile si adreseaza apeluri la calm, in lupta impotriva virusului. La noi, CNA avertizeaza televiziunile sa nu bage spaima in populatie, cu anunturi alarmiste nefondate. Ralu Filip, acest revolutionar fara revolutie, Robespierre plinut, agita un ciomag imaginar, ca nu cumva televiziunile sa sperie si mai tare o populatie oricum inspaimantata.
In acest timp, Ceamurlia de Jos a ajuns o comuna de renume mondial, care a luat locul Garii de Nord din 90, locul reportajelor despre aurolaci si handicapati ale corespondentilor straini trimisi in Romania dupa reportaje tari. Taranii din Ceamurlia au refuzat, tot mai furiosi, sa li se sacrifice pasarile, de teama ca ar putea muri de foame pana primesc despagubirile de la stat.
Orasenii sunt revoltati ca e posibila atata inconstienta din partea ceamurliilor, care au preferat sa-si manance orataniile banuite de boala decat sa le dea autoritatilor. In comuna au fost adusi jandarmi sa infranga rezistenta localnicilor, dupa ce s-a confirmat ca acolo exista virusul. Ceea ce s-a intamplat in aceasta localitate din Delta, aflata in carantina, mi se pare mult mai bagator in sperieti decat virusul insusi. Autoritatile s-au dus la Ceamurlia cu un plan facut pe calapodul prostesc al descurcarii la
