Este o capcana pentru soareci. O colivie din sarma, închisa cu o trapa actionata de un resort declansat de victima ce intra în spatiul ingradit, atrasa de bucata de branza prinsa de celalalt capat al mecanismului. Sobolani mai rasariti pot intra si ei, trag de momeala si raman inchisi, vii inca, spre satisfactia celui ce-i contempla cu gandul la pieirea acestora, prin inec sau zdrobire.

Bilita este si expozitia Depozit de la MNAC. Nu numai din pricina omniprezentelor cutii de lemn, a rastelurilor si custilor din fier beton in care sunt prinse si ingramadite sutele de tablouri si sculpturi, ci si prin istoria care a facut posibila aceasta acumulare, dar mai ales prin viitorul pe care-l impune aceasta expunere. Istoria e simpla: MNAC a devenit mostenitorul fondului ONDEA al Ministerului Culturii, in care s-au strans miile de lucrari de arta achizitionate de autoritati in ultimele decenii. Procedura era oarecum aberanta: ministerul dispunea de o suma oarecare destinata achizitiilor de arta. Artistii se ingramadeau toti pe acesti bani, propunand, fiecare, un numar de lucrari proprii, dintre care unele erau achizitionate, potrivit deciziei unui juriu, cu sume ce reprezentau frecvent doar o fractiune din pretul propus. Branzeturi derizorii, sumele disponibile atrageau automat oferte pe masura lor, lucrari adesea nesemnificative.

Gunoi de arta

Plecand de la aceasta situatie si mergand pe traiectoria descrisa de MNAC inca de la deschidere, Depozit tine sa precizeze ceea ce aparea implicit deja in expozitia Muzeul de pictura/Realism socialist din aceasta vara, anume ca ceva e putred in arta noastra, iar acel ceva este chiar arta, in acceptia traditionala a acesteia, respectiv pictura si sculptura. Ca si expozitia de acum cateva luni, si aceasta are perfecta dreptate: asa cum arta oficiala (la care trimitea formula inadecvata realism socialist) era obscen