Alianta PNL-PD pare sistematic subminata din interior de cei care se opun, discret sau explicit, combaterii coruptiei si schimbarilor de fond din politica romaneasca.
Dupa abandonarea anticipatelor, viata politica a cazut in derizoriu. Dovada cea mai buna e criza nesfirsita a presedintilor de Camera. Presedintele Basescu el insusi s-a repliat cu prudenta, indicind, cu riscul contrazicerii, o iesire de rezerva. Totusi, daca majoritatea parlamentara, chiar in ciuda acestei opinii, ii poate schimba pe cei doi presedinti, e foarte bine.
Dar daca nu poate si daca se va lovi, iarasi, de baricada Curtii Constitutionale, atunci se va expune unei infringeri dintre cele mai costisitoare.
Alianta plateste insa, de pe acum, preturi cam piperate. Ratarea anticipatelor o obliga sa ofere Partidului Conservator o onorabilitate fictiva, dar mai ales sa confere UDMR statutul unui veritabil monopol politic.
Neindraznind sa abordeze subiecte spinoase, cum este cel al redefinirii regiunilor de dezvoltare, Coalitia se ocupa, in schimb, de legea minoritatilor, care va osifica o structura politica pusa serios la indoiala chiar in sinul minoritatii maghiare. Nu drepturile acordate minoritatilor sint aici de contestat, ci restringerea dreptului de manifestare si asociere politica.
Destui unguri se vor simti, de aici inainte, si mai indreptatiti sa plece dincolo de granita.
Alianta o va simti insa pe propria-i piele, platind, astfel, pentru neseriozitatea din vara a prim-ministrului. Divergentele tot mai frecvente dintre PNL si PD par, cel putin privite din afara, sa ameninte stabilitatea guvernarii. In orice caz, comisarul european Olli Rehn s-ar fi interesat daca PSD ar sustine un guvern liberal minoritar si – daca e adevarat – a primit un raspuns afirmativ.
Dar nu atit revenirea PSD in prim-plan – fie si in va
