Bugetul pentru 2006 agita din nou apele in Alianta. Ca de obicei, distributia fondurilor pe ministere creeaza tensiuni si provoaca scandaluri. Am avut parte si de o demisie. Cea a lui Mircea Miclea, care, indiferent cum o privim, are meritul de a aduce in discutie maniera in care se construieste an de an bugetul Romaniei. In alte parti acest gen de discutii reprezinta de multe ori punctul central al disputelor putere-opozitie din parlament. La noi, pe linia obisnuitelor ciudatenii autohtone, cele mai importante zgomote de pe scena publica au aparut in urma disputelor din interiorul puterii, declansate de decizia ministrului Invatamantului de a demisiona, mai degraba decat din infruntarea coalitiei de guvernare cu PSD-ul. Si cum vechile obsesii raman la fel de puternice in randurile liberalilor, se speculeaza din nou ca si aici ar fi mana lui Traian Basescu. Daca aceste acuzatii au sau nu o baza reala e, pana la urma, greu de spus, insa simplul fapt ca ele apar iar si iar demonstreaza o data in plus fragilitatea fundamentala a Aliantei PNL-PD, care, dupa ce a ratat doua obiective politice majore ce o puteau consolida ca entitate politica, fuziunea si anticipatele, pare tot mai greu de tinut in viata. Pentru noua putere promovarea actualului buget e o adevarata piatra de incercare. In principiu, el ar trebui sa urmareasca promisiunile facute in campania electorala. Numai ca in lumea reala lucrurile nu stau atat de simplu. Pentru ca de regula apar tot felul de constrangeri, de la grija de a multumi sau macar de a nu nemultumi categorii importante pentru rezultatul viitoarelor alegeri, pana la presiunile facute de ministri preocupati de propriul capital politic sau la cele exercitate de diverse grupuri de interese. Si sa nu uitam competitia politica intre cele patru partide din coalitie, care complica si mai mult situatia. In plus, daca pana acum noul guvern putea s