Noi am ajuns in punctul in care, in aceasta tara, nu mai avem universitati decat cu numele. Universitatea a fost de facto abolita, iar locul sau este luat acum de un fel de scoli de meserii cu orar seral.

Credeti ca exagerez? Haideti sa vedem. Am in fata testele scrise ale unei grupe de anul I. Multe din acestea contin lucruri de neimaginat la nivel de facultate (exemplele provin, fiecare, de la studenti diferiti). Greseli de gramatica: “Constiinta i-l anunta, ii da semnal”. “Impusa de vre-o regula”. “Se supune unei singuri legi”. Nonsensuri: “Robinson isi ghideaza viata inconstient, in functie de dictatele constiintei”. Exprimari schioape: “Citatul realizeaza trecerea intre doua situatii”. “Daniel Defoe a reusit prin arta cu care a manuit cerneala”. Aberatii: “Protagonistul este ingradit exclusiv de apa”. “In starea civila constientul este oarecum limitat”. Ce legatura au acesti oameni cu notiunea de “student”? Din fotografiile de epoca ne privesc studentii de altadata, niste domni imbracati elegant. Profesorii lor ar avea un soc daca ar intra acum intr-un amfiteatru. La cursul meu am un public ce seamana mai degraba cu un autocar de fete de clasa a X-a care se intorc dintr-o excursie pe litoral.

Pe undeva, vinovati pentru prabusirea standardelor universitare sunt si studentii. In zilele noastre, meseria de student e vazuta ca un fel de slujba part-time, o ocupatie de care iti aduci aminte de doua ori pe an, cand frunzaresti notitele vreunui coleg. Vinovata e si societatea, care a facut presiuni ca Universitatea sa se transforme intr-o fabrica de diplome. Mai tineti minte scenele de la Medicina, de pe vremea cand erau 20 pe un loc si se afisau listele cu cei admisi? Cu parinti catarati pe garduri si matusi rasfoind manuale de anatomie? Dupa 1990 portile facultatilor s-au dat de perete, in fata asaltului unei mase care dorea ca urmasii ei sa aiba u