Hotarat lucru, Berlinul nu aduce, politic, fericirea. Decat poate Angelai Merkel, prima femeie care accede la carma Germaniei. Altfel, capitala nu pare sa priasca nici unui lider. Bismarck, Kaiserul, Republica de la Weimar, Hitler - cate regimuri, atatea surpari, deraieri si pravaliri în adancuri. Extraordinar i-a mers în schimb Germaniei postbelice. In lipsa unei alternative convenabile, RFG îsi plasase guvernul într-un cochet orasel de pe Rin. Din mai degraba modestul, priceputul si ferm prooccidentalul Bonn s-a declansat miracolul economic german si reintegrarea tarii în familia natiunilor civilizate din care o expulzase nazismul. Bonnul îsi asumase chibzuita judecata a lui Hölderlin, potrivit careia pretentia de a transforma statul în paradis îl preface într-un infern. Mutarea capitalei, în deceniul trecut, la Berlin a starnit ca atare adversitati superstitioase. Surprinzator de viguroasa, aceasta opozitie interna a fost înfranta. Azi adeptii transferului - si nu doar ei - au toate motivele sa se întrebe încotro o va apuca Republica de la Berlin.
Statul asistential
Cat de grea va fi misiunea lui Merkel la timona unei aliante crestin-social-democrate compuse din adversari cu programe ireconciliabile, si nu din amici, nu e greu de prefigurat. Multi o vad în rolul de ostatec al propriei coalitii. Or, sarcinile ei sunt pe cat de mari, pe atat de urgente. Clar e ca, îmbatranind în ritmul ei actual, Germania îsi va vedea înjumatatita populatia în decursul unui secol, daca nu-si va schimba rapid si radical sistemul. La fel de implacabil se contureaza, în absenta unei revolutii neoliberale, falimentul proxim al acestui stat. Mandrindu-se cu harnicia muncitorilor ei, Germania îsi permite luxul improbabil de a întretine o armata de someri. Efectivul lor nu e comparabil decat cu ostirea de oameni nevoiti sa stea degeaba în epoca pulverizatei Republici de
