Pentru un tip dur care a lucrat ani buni in subteran, ideea de a dadaci – si intr-un business ca acesta puii trebuie ingrijiti mai ceva ca un copil - niste catei care uneori nu sunt mai mari decat palma, pare usor deplasata. Nu si pentru Tiberiu Popescu care a vazut in cresterea cainilor, pe langa pasiune, si o modalitate de a face bani. “Primul caine de rasa pe care l-am avut a fost un Cocker cumparat prin 1986 cu 1.500 de lei, care insa mi-a fost furat. Dupa aceea mi-am
Pentru un tip dur care a lucrat ani buni in subteran, ideea de a dadaci – si intr-un business ca acesta puii trebuie ingrijiti mai ceva ca un copil - niste catei care uneori nu sunt mai mari decat palma, pare usor deplasata. Nu si pentru Tiberiu Popescu care a vazut in cresterea cainilor, pe langa pasiune, si o modalitate de a face bani.
“Primul caine de rasa pe care l-am avut a fost un Cocker cumparat prin 1986 cu 1.500 de lei, care insa mi-a fost furat. Dupa aceea mi-am luat doi Collie, dintre care unul a fost cumparat chiar de la celebrul portar al Stelei, Helmuth Duckadam”, isi aminteste Popescu. Chiar daca inca nu facuse o afacere din asta, el mai vindea sporadic puii obtinuti din monte, dar banii primiti nu erau suficienti pentru a-i acoperi cheltuielile zilnice.
Prin anii ‘90, cand lucrurile nu prea mai mergeau la mina, crescatorul de 41 de ani a intuit ca se poate castiga foarte bine din vanzarea cainilor. “Am decis sa renunt la slujba pe care o aveam, si cu salariile compensatorii in valoare de circa 1.000 de dolari m-am apucat de afaceri cu caini. Eu am fost unul dintre cei care chiar au reusit sa inceapa un business cu banii primiti”, spune Tiberiu Popescu.
si cum la acea vreme a-ti lua caine era o adevarata moda, iar piata romaneasca nu era foarte bogata in oferte, cea mai buna solutie era imp
