Festivalul Enescu 2005 s-a încheiat de ceva vreme. Aţi putut citi în paginile revistei, ca întotdeauna pe perioada festivalului, cronici, însemnări, analize, la cald, la rece, puncte de vedere despre absolut tot ce a fost important. Un tur de forţă impresionant, o atitudine exemplară a colaboratorilor noştri Elena Zottoviceanu, Ada Brumaru, Dumitru Avakian, Valentina Dediu. Au fost la zi, chiar dacă pentru asta a fost nevoie de efort susţinut timp de aproape o lună, zi şi noapte. Vreau să le mulţumesc din nou, aici, pentru respectul şi preţuirea pe care le au faţă de valori, de profesiune, de revista noastră. La fiecare ediţie a Festivalului am crezut că vor primi un semn şi din partea organizatorilor, firesc pentru ceea ce au făcut în paginile României literare. Am fi putut alege cu toţii o cale paşnică, onestă, dar comodă. Conştiinţa nu ne-a lăsat. Cum am aşteptat, iarăşi firesc, un gest faţă de revistă pentru implicarea fantastică în ceea ce ţine de memoria Festivalului, deşi nu sîntem o revistă de specialitate. Nu a venit nicioadată nimic. Nici un telefon, nici un cuvînt, aruncat măcar în vîntul toamnei, nici o scrisoare, fie şi tîrzie. Nu am figurat niciodată printre partenerii media, deşi s-a putut observa, de ediţii întregi, cu ochiul liber, că am fost mai mult decît atît - pe perioada Festivalului am dedicat aproape exclusiv paginele de Arte, suplimentîndu-le uneori, dacă a trebuit - cu voci diferite şi perspective diferite în comentariu, cu modalităţi nuanţate de a observa acest fenomen. Nu a sosit niciodată vreo invitaţie oficială pentru oamenii de cultură ai redacţiei, colaboratorii noştri, nume marcante, nu au scăpat de emoţiile intrării la un concert sau altul, cu acreditare fără loc la Ateneu, cu un bilet de ultimă secundă, deşi, şi asta e o altă poveste, critici muzicali sînt din ce în ce mai puţini. La concertele de la Sala Palatului s-a î