Sa fie condamnata Romania sa-si tarasca prin Europa, si dupa 2007, un destin mediocru, bolborosind caldut la periferia istoriei? La o vesnica macinare launtrica, orbire si fatala resemnare mioritica, excelenta scuza a neputintei? Priviti-i cum spulbera ultimele farame de vis, aruncandu-ne, cu vacarmul lor senil, in cosmarul stagnarii, blestemul anilor de zbatere pe loc! As fi printre ultimii sustinatori ai concordiei imbecile intru propasirea patriei. Nu! Mincinoasa fratie politica nu ne va scoate in vecii vecilor din mocirla postcomunismului. Ne va smulge din nou din bratele europenismului luminat si ne va topi intr-un alambic balcanic pe teava caruia vom iesi toti "o apa si-un pamant". Bucuria zaltatilor! Hrana demagogilor si populistilor de pretutindeni! Lascivele concubinaje pesedisto-liberale, pentru cei care le viseaza, sunt aventuri periculoase. Nu iertarea si negustoria politica vor curata drumul copiilor nostri spre taramul fagaduit al ridicarii din sub-istorie. Actiune, forta, viziune si nici un compromis! Ar trebui sa le fie rugaciunea zilnica, sa stie ca sperantele nu renasc la fiecare patru ani si sa se teama de razbunarea celor care i-au urcat pe tron. Sau macar de rusinea generatiilor de dupa ei. Oglinda ipocritilor de azi s-a aburit de la gafaitul atator capete inguste pregatind complotul de maine. Din prea putine guri mai razbate aburul sinceritatii si curateniei si prea multe si marunte vorbe puturoase improasca aerul puterii. Cuvantul dat si promisiunea calcata put cel mai urat. Cei care i-au ales au deja motive sa se tina de nas sau sa-si astupe urechile. Deschideti insa ochii la ce s-ar putea intoarce! Lancezeala, frica de actiune si fapta le-au dat curaj unor fosti nedemni demnitari sa faca pe nebunii, cum s-ar zice, sa se joace de-a psihiatrii, cand ei insisi ar trebui sa consulte medici sau sa trimita, spre diagnostic, virusul ministrului