Pentru praznicul Craciunului, fiecare familie din satele bihorene se pregateste in mod special: se taie porcul, se face curatenie generala, se coc colacii, se primenesc hainele, etc. In ajunul marii sarbatori, se fac ultimele pregatiri si sunt asteptati corindatorii, stelarii, irozii.
Cu corinda mergeau oameni de toate varstele, cu Steaua umblau copiii, Irozii erau apanajul adolescentilor si feciorilor, pentru ca Viclaimul si Turca (capra) sa aduca in prim plan imaginea teatrala prin excelenta. De Anul Nou, se organiza „Verjelul" si se umbla cu „Plugul, Buhaiul si Plugusorul".
In randurile care urmeaza, va readucem in atentie cateva dintre practicile traditionale ale Sarbatorilor de iarna, din Bihor.
"Corinda"
Corinda de Craciun se porneste de la catunele mai indepartate, acoperind, din casa in casa, pe parcursul a doua zile (Noaptea de Ajun, dimineata si seara de Craciun), o zona bine definita. Pe drum, se bate duba (doba) si se rostesc strigaturi specifice.
La intrarea in curti, melodia de mars, duba si strigaturile sunt inlocuite de corinda de primire in casa („Sculati gazde nu durmiti/ Vremea e sa va treziti"). Inca doua trei corinzi, jocul cu femeile din casa, apoi este ceruta cinstea.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in locul cinstei cu colaci, vin, palinca, sau in parale cu aceasta, s-a introdus cinstirea cu bani. In seara de Craciun se organizeaza „joc" la Caminul cultural (in trecut la o gazda, un localnic mai instarit).
„Turca"
Cu Turca sau capra umbla un grup de feciori neinsurati, mai petrecareti, si un „birau" sau „graitor", care era conducatorul.
Turca aparea sub forma unei masti cu caracter compozit, fo
