In vreme ce diverse institutii culturale romanesti inca se straduiesc sa identifice autorii si titlurile cartilor exportabile, francezii s-au dumirit ceva mai repede si au selectat 12 scriitori romani – a caror valoare este greu de contestat – pentru Festivalul „Les Belles Etrangères“, care se va desfasura in noiembrie, in Franta. In afara editurii Polirom – care nu este o institutie bugetara! – nici o alta institutie culturala de la noi nu s-a implicat in promovarea autorilor romani care ne vor reprezenta in aceasta toamna in spatiul francez. Nici a lor si nici a altora. Dezinteresul acesta, evident la nivel institutional, face cu atit mai vizibila absenta unor strategii coerente de promovare a cartii romanesti in afara granitelor tarii. „Belles Etrangères“ nu este singurul exemplu in acest sens.
Un interviu cu directorul Tirgului de Carte de la Frankfurt, publicat zilele trecute in Cotidianul, atinge un punct nevralgic al politicii culturale care se face (sau nu se face) la Bucuresti: „pentru a fi invitata la Tirgul de Carte, insasi tara-oaspete trebuie sa doreasca sa-si prezinte propria literatura si cultura“ – afirma domnul Juergen Boos si, ca sa stim exact cum stam, adauga: „pina in prezent, Romania nu ne-a abordat in acest sens. De altfel, avem o lista de asteptare destul de lunga, deoarece, dupa cum stiti, exista foarte multi interesati“. Care, spre deosebire de noi, nu lasa promovarea internationala in seama hazardului relatiilor personale si a charismei unei personalitati sau alteia.
Pentru a intelege de ce alte tari din fostul bloc comunist (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Lituania si Rusia) au trecut deja pe la Frankfurt in calitate de invitate, voi apela, din nou, la exemplul polonez.
In 1998, lua fiinta in Polonia un Colectiv Literar al carui obiectiv principal era sa asigure promovarea culturii poloneze in strainatat
