Multumind redactiei pentru invitatia de a lua parte la dezbaterea despre mostenirea ministeriatului Miclea (inca demisionar cind scriu), ma voi referi numai la situatia cercetarii stiintifice. Trebuie sa spun ca rindurile de mai jos exprima, in buna parte, opiniile organizatiei Ad Astra1 din care fac parte.
- Starea de fapt
Cercetarea se face la noi, ca pretutindeni, in universitati si in institute specializate, unele pendinte de MEC, altele de Academie. Lasind la o parte unele virfuri si realizari exceptionale (care exista aproape in ciuda sistemului, nu favorizate de el), pe ansamblu stam foarte rau. Atit la nivel cantitativ (numar de lucrari publicate sau de patente inregistrate anual) cit si, mai ales, la nivel calitativ.
Foarte pe scurt spus: rezultatul cercetarii stiintifice trebuie sa fie facut public in reviste de specialitate, altfel el nu exista decit virtual si nu poate justifica activitatea nimanui. Atentie, nu in carti se publica rezultate originale: acestea sint, in general, monografii care aduna ceea ce deja a aparut in reviste. Care au standarde diferite de calitate, cei ce lucreaza intr-un domeniu stiu bine ierarhia. Exista un corp de reviste numit curentul principal, stabilit de Institute for Scientific Information (ISI)2. Foarte putine reviste romanesti fac parte din el. Dar, cu exceptii care nu afecteaza ansamblul, numai acestea sint cele care conteaza.
Ce se intimpla la noi? Se publica, in general, in reviste locale, fara circulatie nici vizibilitate, sau in actele unor congrese locale obscure, se publica monografii in edituri locale de care nu a auzit nimeni, se publica multe cursuri universitare inutile. Iar ministerul si CNCSIS, in loc sa ia in seama numai publicatiile ISI (si celelalte pot fi bune, dar trebuie incurajata publicarea in revistele recunoscute) iau in calcul toata aceasta maculatura
