Pe vremuri, levantica si gutuile tineau locul betisoarelor parfumate pe care le aprindem in casa. Gospodinele romance pregateau din gutui dulceata aurie, gem aromat si marmelada delicioasa.
Pentru prima data, gutuia este mentionata in scrierile grecesti, in anul 600 i.Hr, fiind un fruct important in ceremonia casatoriei. Exista istorici care presupun ca, de fapt, fructul interzis mentionat in Biblie nu era marul, ci rodia sau gutuia (numita si marul de aur). In mitologia greaca, acest fruct era considerat preferatul Afroditei, zeita iubirii.
De aceea, gutuile au devenit un simbol al fertilitatii. In timpul nuntilor antice ateniene, prietenii si familia mirilor aruncau in tinerii casatoriti cu bucatele de gutui, in timp ce ei se indreptau spre noua lor locuinta. Odata ajunsi, mireasa gusta dintr-o prajitura traditionala din miere si susan pentru a asigura fertilitatea si primea cadou din partea mirelui o gutuie. Se credea ca femeia care mananca multe gutui, va avea copii inteligenti.
PE MAPAMOND. Cel care a adus aceste fructe in Europa a fost Charlemagne (Carol cel Mare). In 812, regele Frantei a dat ordin sa se planteze multi pomi in gradina regala. Printre acestia erau si gutui. In prezent, "marul de aur" este foarte popular in Uruguay, Chile, Germania, Africa de Sud. Bucatariile traditionale ale acestor tari sunt destul de copioase. Gutuia, cu aciditatea ei, neutralizeaza grasimile. Din ea se gatesc sosuri pentru preparatele din carne grasa. Inca din perioada medievala, europenii serveau la masa felii de gutui, pentru a facilita digestia. In Spania, marmelada de gutui este servita alaturi de branzeturi.
RETETA VECHE. Prima carte de bucate, scrisa de Apicius "Dere cocqvinaria", care dateaza din secolul I, d. Hr. contine mai multe retete, unde gutuia apare ca ingredient. Din aceste fructe se prepara un gem foarte aromat. Feliile de gutui erau
