Tarile aflate sub lupa FMI jucau rolul copiilor care mai cereau o acadea inainte de masa. FMI ne atragea atentia discret ca pana la desert, e bine sa mancam si ceea ce ne face mai putina placere, dar e mai sanatos.
FMI era bun si pentru ca orice guvern, din toata lumea, isi poate scuza incompetenta prin duritatea cerintelor Fondului.
Dar ce vrea, de fapt, FMI? Ei doresc respectarea catorva reguli aproape de bun simt, dincolo de teoriile economice: ei vor reducerea inflatiei prin mentinerea unor deficite bugetare scazute, cresterea salariilor in sectorul bugetar cel mult in pas cu inflatia, deficit scazut de cont curent si alte asemenea obiective care suna sec, dar implica masuri dureroase.
Dar daca cei de la FMI sunt atat de rai, de ce nu renunta guvernele la monitorizarea de la aceasta institutie? Pai, intr-o anumita etapa pentru ca nu se pot dispensa de banii veniti de acolo, apoi pentru ca si copii stiu ca investitorii straini se hotarasc mult mai greu sa vina cu bani intr-o tara care nu are un acord cu FMI.
Romania este pe cale sa renunte la FMI. Deja suntem ca elevul din ultima clasa de liceu care vede apropierea momentului eliberator, dar se gandeste la ce farse sa-i faca profesorului care l-a terorizat.
De banii de la FMI nu mai avem nevoie, investitorii vin si singuri, de ce sa ne mai legam la cap cu un acord? Mai intai, ca de monitorizarea Fondului nu scapa nimeni, nici macar tari ca SUA sau Japonia; iar concluziile unui astfel de raport vor influenta mereu pietele financiare; apoi, chiar daca nu vom mai fi sub ochiul lor, economia va reactiona la fel: deficite bugetare mai mari vor insemna
tot o inflatie mai mare, deficit mare de cont curent, va fi tot pericol de devalorizare a monedei nationale, cresterea nesabuita a salariilor va duce tot in inflatie.
Deci, chiar daca pleaca