- Diverse - nr. 207 / 20 Octombrie, 2005 Abordarea in cadrul "Institutului ungar" din München a "cazului" catolicilor din Moldova (numiti in literatura de specialitate "ceangai", denumire pe care ei, in majoritate, o resping) este reprezentativa pentru modul de tratare a tematicii referitoare la Romania, in acest institut. Ea poate lamuri rolul rezervat "Institutului ungar" din München, cu precadere in spatiul german, dar nu numai aici. De aceea ma voi limita la "cazul" lucrarii, relativ recente (1999), a domnului Meinolf Arens, angajat al Institutului ungar din München, "Observatii despre istoria si etnicitatea catolicilor din Moldova intre sec. XIII si XX" (Anmerkungen zur Geschichte und Ethnizität der Hatholiken in der Moldau zwischen dem 13 und 20 Jahrhundert). Nu atat faptul ca Meinolf Arens vorbeste de "aproximativ 80.000-100.000 Tschangonen ce vorbesc limba maghiara" (!?), si de "restul de aproximativ 200.000 de catolici moldoveni care, in urma unui proces de asimilare de secole, ce in sec. XIX si XX, prin masuri statale si bisericesti coercitive, a fost accentuat, folosesc romana ca limba materna si uzuala si se declara ca apartinand natiunii romane" (pag. 2) este de remarcat. Desi e evident ca pentru domnul Arens absolut toti catolicii din Moldova, inclusiv "ceangaii", fara exceptie, sunt sau au fost maghiari. Argumentatia si modul de apreciere a surselor citate, dar si referirile la Romania, in general, atrag atentia si sunt caracteristice prin intentionalitate, chiar cand par cu totul nevinovate. Referitor la Romania: "Romania s-a format in 1858/'61 prin unirea celor doua Principate, Moldova si Valahia, care s-au constituit in sec. XIV. Ele ar fi fost, dupa o conceptie raspandita si in istoriografia vestica, dar care este de nesustinut, deja in secolele premergatoare sec. XIX, locuita de o populatie romaneasca omogena" (pag. 1). In ceea ce priveste