Mircea Geoana rezista cu greu in functia de presedinte al PSD. Desi a cistigat cu o majoritate neasteptata in fata lui Ion Iliescu sefia partidului, structurile acestei formatiuni nu numai ca nu-l agreeaza, dar pe masura ce trece timpul par sa-l respinga cu metode tot mai sofisticate. Daca initial adversarii sai puteau fi identificati cu usurinta in grupurile de sustinatori aflate in spatele celor doi fosti presedinti ai partidului, Ion Iliescu si Adrian Nastase, ulterior capcanele pentru Mircea Geoana au fost puse chiar de unii dintre amicii sai politici. Discutia despre oportunitatea unui congres extraordinar al PSD a fost o astfel de plasa intinsa lui Geoana, care s-a incurcat in explicatii pro si apoi contra, dovedindu-si nu doar incoerenta, ci si incapacitatea de a-si formula o strategie pe temen mediu.

Mircea Geoana nu a reusit sa coaguleze tabara care l-a ajutat sa cistige batalia impotriva lui Ion Iliescu si care ar fi asteptat din partea mai tinarului presedinte gesturi clare privind izolarea personajelor cu biografie incarcata si o viziune mai clara asupra viitorului. Mircea Geoana s-a temut sa se desprinda brusc de oamenii vechi, antrenati in spiritul culturismului de partid si care formeaza una dintre rotitele importante ale dispozitivului de functionare a sistemului de partid. Aceasta frica a proaspatului presedinte a intretinut pe de o parte dezbinarile si a zgindarit pe de alta parte rupturile, dintre care nici una nu pare a fi definitiva.

Cele trei grupari din PSD incearca, fiecare in parte, sa-si consolideze pozitia, in detrimentul partidului: prima, formata din adeptii lui Ion Iliescu, desi nu mai spera sa preia puterea in PSD, se bazeaza inca pe electoratul dur al social-democratilor si, deci, are mijloace de negociere cu celelalte grupari, a doua tabara, care stringe simpatizantii lui Adrian Nastase, desi nu are prea mu