Pentru cã vremea s-a rãcit tare, e cazul sã ne îndreptãm puţin atenţia asupra unui peşte care în acest sezon este extrem de activ. Practic, pânã la îngheţ şi chiar dupã, cei care agreeazã pescuitul la biban au motive de bucurie. Acest peşte aşteaptã duelul cu cei de pe malurile apelor.
Bibanul este una din speciile foarte rãspândite în ţara noastrã. De regulã, trãieşte în ape limpezi şi lin curgãtoare, dar poate fi întâlnit în multe dintre lacuri. Şi bãlţile din judeţul Mureş sunt bogate în biban. Şãulia, Zau de Câmpie sau Fãrãgãu sunt câteva dintre locurile unde acest peşte se gãseşte în numãr mare. Mai mult, la Şãulia (Vancea) se pot prinde exemplare frumoase de biban. În anii trecuţi, aici au fost capturate şi bucãţi de peste o jumãtate de kilogram. Şi nu puţine.
Bibanul este un peşte uşor de recunoscut, datoritã aspectului şi coloritului: are trupul oval, cu regiunea anterioarã înaltã, spate arcuit, prevãzut cu douã înotãtoare apropiate. Cea din faţã este mai mare şi ţepoasã. Gura bibanului este mare, cu dinţi mici şi deşi. Coloritul este verde-cenuşiu, cu reflexe arãmii, iar burta cenuşiu-alburie cu tente de galben. Pe spate are mai multe dungi verticale, închise la culoare, iar înotãtoarele abdominale sunt roşii. Dimensiunea medie la maturitate este de 30 cm, cu greutatea de 200 – 500 grame, dar poate ajunge în unele cazuri şi la 50-60 cm şi 4-5 kg greutate.
Bibanul este un peşte extrem de lacom, care se hrãneşte cu hranã vie – peştişori, vietãţi mici, larve, insecte şi melci. Mai rar dã rezultate şi pescuitul la nãluci (vobler, blinker, twister).
Depunerea icrelor are loc în perioada martie-mai, când bibanul cautã hrana cu disperare. Bibanii pornesc la atac ziua, în cârduri. Înoatã foarte repede şi urmãresc prada pânã la epuizarea acesteia.
Pe caniculã bibanul nu este activ, deoarece preferã apa mai rece. Şi din acest motiv ac