- Editorial - nr. 207 / 20 Octombrie, 2005 La omul sarac nici boii nu-i trag". Acesta ar fi proverbul care (la ora actuala) li se potriveste cel mai bine romanilor, haraziti, parca, sa nu mai termine cu belelele. Dupa un an agricol prost din cale-afara si sase valuri de inundatii ce au lasat in prag de iarna mii de familii fara acoperis deasupra capului, toamna parca ne-ar mai fi dat o raza de speranta, dar in momentul in care credeam ca dupa vreme rea vine si vreme buna, incepand sa mai visam si frumos, o noua lovitura perfida, sub centura, ne pune la grea incercare. Ca beneficiari privilegiati ai singurei delte de pe continentul european, suntem obligati sa platim scump acest colt de rai al pasarilor migratoare, care, iata, a devenit poarta de intrare in Europa a temutei gripe aviare. Abia acum, parca, incepem sa intelegem mai bine fatalismul la romani, care a aparut in decursul existentei lor ca urmare a unui sir neintrerupt de asemenea momente. Nici nu apucau stramosii nostri sa spuna ca-i bine, si raul incepea din nou. O dovada ca romanii au dat mereu mai mult decat au primit, iar atunci cand au primit, lucrul acesta nu s-a intamplat niciodata pe gratis. Mai mult chiar, fiecare succes, fiecare izbanda sau pas inainte au fost platite cu varf si indesat, cu sacrificii de tot felul. De notat este faptul ca lucrurile se leaga in istorie si isi urmeaza, din vechime, calea lor, iar proverbul conform caruia "in tot raul este si un bine" ni se potriveste parca mai mult decat altora. Suferintele pe care le-am indurat in vara, dar si acum, desi au scos in evidenta tocmai partea slaba, nedorita de noi, a Romaniei si a romanilor - saracia si subdezvoltarea, dar si inapoierea, mai ales rurala - parca ne-au facut mai "umani" in fata Europei si a europenilor, acestia abia in prezent intelegand mai bine de ce este mai util ca tara noastra sa fie inauntrul sistemului, si nu