13 hectare de pãdure, 185 de specii de arbori şi 2.500 specii de plante, în cifre exacte, aşa am putea descrie sec Parcul Dendrologic din Gurghiu. Dacã ar fi vorba doar de asta, ar fi de ajuns pentru a stârni curiozitatea pasionaţilor de drumeţie şi de naturã. Dar pãşind în parc, depãşim cifrele şi pãtrundem într-o realitate aparte.
Arborii iubirii
De la înfiinţare, parcul dendrologic este în administrarea Grupului Şcolar Silvic din Gurghiu. Spre deosebire de alte parcuri care au ajuns la coada prioritãţilor celor care le administreazã, cel de aici este incredibil de bine întreţinut. Specii de arbori tropicali în pâlcuri distincte, stau faţã în faţã cu veri de ai lor aduşi aici din vecinãtatea cercului polar. Ce anume îi face sã convieţuiascã, de zeci de ani, într-un loc atipic pentru ei, lumea poate doar sã bãnuiascã. Vasile Fãrcaş, un localnic pe care l-am întâlnit la intrarea în parc, ne spune cã "misterul stã probabil în iubirea cu care îi înconjoarã toatã lumea. Când eram copil, directorul şcolii ne ducea în parc sã avem grijã de arbori. Eu preferam sã am grijã de plantele de pe lacul din partea din sud a parcului. Fiecare dintre colegii mei avea o preferinţã. Şi aşa plantele astea au simţit cã le iubeşte cineva şi au putut trece peste frigul iernii sau peste cãldura verii. Acuma tot aşa e. Elevii au grijã de parc. Şi domnul Mândru, administratorul parcului are de ce sã fie mândru", râde şmechereşte nea Vasile.
Deschideţi porţile
Parcul este pregãtit în orice moment sã-şi primeascã oaspeţii. Aleile curate, mãrginite de bolovani vãruiţi, în buna tradiţie româneascã, şerpuind printre speciile rare de molizi şi foioase, se terminã brusc în faţa câte unui foişor, chioşc sau terasã acoperitã. Doar cãrarea principalã îşi continuã urcuşul, când abrupt, când mai liniştit, pânã pe culmea aflatã la mai bine de un km distanţã. Dar efortul urcuşului
