Unele cifre parţiale i-au părut suspecte Comisiei electorale centrale, aşa că anunţarea rezultatelor referendumului constituţional se amînă cu cîteva zile. S-a raportat că în provinciile şiite şi kurde 99% din electorat ar fi votat în favoarea textului propus. Nu s-a rostit cuvîntul "fraudă", dar s-a decis "reverificarea, compararea şi analiza" acelor situaţii unde voturile "pentru" depăşesc cifra de 90%. Ca să nu se rateze ceea se consideră a fi un moment de răscruce în evoluţia spre democraţie a Irakului eliberat de dictatură, în urma intervenţiei militare a alianţei conduse de SUA, s-au elaborat destule formulări pentru ca victoria să poată fi declarată şi în absenţa evidenţei. Chiar dacă proiectul de Constituţie va fi aprobat prin vot popular, el va putea fi amendat ulterior, după alegerile legislative din 15 decembrie. Deşi totul e hotărîtor, nimic nu e decisiv. Proiectul prevedea ca Irakul să devină o democraţie parlamentară federală, limbile oficiale să fi araba şi kurda, să se ţină alegeri o dată la patru ani, religia oficială va fi Islamul, în condiţiile garantării libertăţii religioase, a egalităţii în drepturi şi a independenţei justiţiei. Cele mai multe obiecţii vin din prevederea care instituţionaliza federalizarea: minoritatea sunnită, la putere pe vremea lui Saddam, se temea că acordîndu-se unor regiuni dreptul de a se uni şi de a alcătui "guvernări regionale" cu forţe de securitate autonome, descentralizarea va deveni drept de secesiune. Mulţi sunniţi văd în acest proiect de Constituţie un text dictat de americani şi israelieni cu scopul de a dezbina ţara şi de a-şi însuşi petrolul ei. Federalizarea i-ar priva pe locuitorii regiunilor sunnite nu doar de identitatea comună, ci şi de veniturile din petrol. Puterea a aparţinut sunniţilor, dar petrolul e în regiunile locuite de şiiţi şi de kurzi. Şi eliminarea partidului Baas de pe scena politică şi judec