Mesaj mînios de la o duduie cu nume dubios, enervată că am scris, în nu'ş ce articol, "Dzeu" în loc de "Dumnezeu" - şi că, în general, folosesc "&"... Mi-ar fi fost foarte simplu să-i explic cu adevărat de ce recurg la aceste prescurtări (pentru economie: salvez fix 5 caractere, plus pauzele), dar am preferat să fac băşcălie. După care - ca după orice accident existenţial - mă gîndesc, ceea ce la mine înseamnă a-mpinge băşcălia la absurd, că mi-ar plăcea să fac un număr la D.v. despre o temă Mare, Grrhavă (ce ştiu eu... Viaţa! Moartea! Impozitele!), care să fie, de la un capăt la altul, în stenograme!! (Nu rîdeţi, vă rog, sînt serios.) Lăsîndu-l pe "Mihai Eminescu" la o parte, vă daţi seama cîte chestii s-ar putea spune în numărul acela?! Dar într-o carte!? Critica raţiunii pure ar putea intra în acelaşi volum cu Critica raţiunii impure - gîndiţi-vă, numai! (Domnu' Liiceanu, vă rog, aveţi contabili!) Economie de hîrtie, deci mai puţini copaci tăiaţi; economie de lumină la citit, deci nu-ştiu-cîţi gigakilowaţi mai puţin; economie de mişcări la întorsul paginilor, deci mai mult confort; economie, economii... În aceeaşi ordine de idei, ţinînd cont că am inaugurat această rubrică, acum mai bine de-un an jumate, scriind împotriva folosirii lui "ca şi" (mă rog, ca să fiu sincer, "ca &" nu m-ar deranja, doar că el nu se vede în varianta orală), mă simt dator să spun că sînt, tot mai mult, favorabil renunţării la prepoziţia "pe" din acuzativul "pe care". Nu doar fiindcă tot mai puţină lume, începînd cu premierul, o foloseşte - deşi e şi ăsta un semn; adevăratul motiv este că tre' să (s)pui o vocabulă în plus în contexte în care, oricum, toată lumea înţelege ce vrei şi fără acel "pe"! Cred că este o tendinţă generală (= globală) spre simplificarea vocabularului şi, mai ales, a gramaticii (economie, economie, remember?) şi că vor supravieţui acele culturi care vor şti să se ad