Ce-a făcut Europa în ultimul an? 2005 a fost un an cu multe dureri de creştere pentru Uniunea Europeană. De la referendumurile pentru Tratatul Constituţional din Franţa şi Olanda, un lung lanţ de evenimente au ridicat foarte serios problema supravieţuirii construcţiei europene. S-au detaşat trei formule alternative: blocarea extinderii, scindarea Uniunii între est şi vest sau chiar pierderea dimensiunii politice. Ieşirea cea mai comodă din impasul creat de eşecul Tratatului Constituţional a fost acuzarea proaspătului proces de extindere cu 10 noi state, cu costurile aferente. Această abordare a creat nevoia unei "perioade de pauză" a extinderii, pentru absorbirea noilor veniţi şi pentru a regîndi procesul integrării pe mai departe. S-a vorbit chiar despre nevoia de a plasa un viitor posibil val de extindere după aflarea unei soluţii finale în arhitectura constituţională europeană. Nici unul dintre aceste scenarii nu a putut fi validat ulterior. Ba, mai mult, singurul compromis pentru deschiderea negocierilor cu Turcia nu a fost blocarea extinderilor viitoare ci, dimpotrivă, începerea negocierilor cu o altă ţară, Croaţia. Este de aşteptat ca procesul să fie mai îndelungat, criteriile să fie respectate cu mai mare stricteţe, iar severitatea Comisiei să crească. Însă aici gradul de sofisticare al instituţiilor europene şi inerţia imensului mecanism birocratic nu pot lucra decît în favoarea procesului de extindere. La limită, cel mai prost scenariu susţine că Franţa şi Germania ar putea chiar părăsi Uniunea, dacă pătrund aici Ucraina şi Turcia, state care, împreună cu România, Polonia şi ceilalţi aliaţi ai "noii Europe" din zona occidentală ar putea decide orice, fără a ţine cont de motorul franco-german, într-o Europă cu o decizie luată prin vot majoritar şi nu prin consens. Nu cred că Europa se va scinda, dimpotrivă, Marea Britanie pare tot mai apropiată de Franţa şi G