Cand ma analizez, ma ingrozesc; cand ma compar sunt foarte multumit de mine" - se pare ca ar fi spus odata Pascal. Ca ziaristi este sanatos sa ne amintim cat mai des aceste cuvinte, pentru ca disfunctiile societatii si politicii romanesti au facut din presa o forta extrem de importanta. Din mai toate sondajele de opinie reiese ca oamenii au incredere in Biserica, armata si mass-media.
Este firesc sa ne bucuram ca suntem cainele de paza si sa meditam asupra responsabilitatii covarsitoare care ne revine -, dar pe langa noi ar trebui sa mediteze cu seriozitate si conducatorii acestei tari. Nu din pricina puterii presei, ci a lipsei de incredere pe care o manifesta cetatenii in institutiile statului.
Doua documente aparute in ultimele zile - in presa, evident - au scos in evidenta pregnant discrepanta dintre standarde si performanta clasei politice romanesti. Este vorba de raportul „Politicienii si coruptia" prezentat de Asociatia pentru Transparenta si Libertate de Expresie si de notele acordate la principalele capitole ale integrarii de expertii solicitati de „Dilema Veche" si „Euractiv".
Elaborate independent, cele doua evaluari au fost lansate aproape concomitent si se completeaza reciproc: raportul ATLE prezinta, prin intermediul celor 18 cotidiane monitorizate, tabloul unei tari minate de coruptie la nivel inalt, iar expertii „Dilemei" dau cea mai mica nota luptei impotriva coruptiei: 4,6. Stim cu totii ca nu este o nota de trecere.
Evaluarile independente nu fac decat sa confirme ca presa si-a facut datoria in privinta semnalarii cazurilor de coruptie, in timp ce justitia a evitat sistematic sa se ocupe de acest fenomen. Nici astazi nu putem fi convinsi de performantele sale. Prea multa vreme procurorii si judecatorii au raspuns comenzilor si presiunilor politice.
Cum altfel ar fi posibil sa fim perceputi ca ta
