Modificarea conştiinţei pînă la raport Faţă de condiţiile exprese din clauza de salvgardare, România a reuşit crearea la termen a unor strategii şi planuri de acţiune pentru reforma justiţiei şi pentru acţiunile anticorupţie. Multe dintre punctele prevăzute au fost realizate. Urmează a se vedea care vor fi rezultatele şi dacă resursele umane şi materiale sînt suficiente. Deşi nou adoptate în 2004, legile justiţiei au trecut anul acesta prin ample transformări, care au angajat dispute aprinse între nou alesul Consiliu Superior al Magistraturii (CSM), ministrul Justiţiei, ca iniţiator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, corpul magistraţilor, Parlament şi Curtea Constituţională. Deşi aceasta din urmă a decis că anumite prevederi ale pachetului legislativ sînt neconstituţionale, modificările de substanţă ale legii au rămas, fiind acum deplin funcţionale. Acestea prevăd caracterul permanent al activităţii membrilor aleşi ai CSM, începînd cu noul mandat, membrii actuali putînd opta pentru activitate permanentă sau activitate atît la instanţe/parchete, cît şi la CSM. În condiţiile în care volumul de lucru al CSM este foarte ridicat, tocmai pentru realizarea angajamentelor asumate de România, simptomatic este faptul că numai un singur membru al CSM a optat pentru activitate permanentă aici. În condiţiile în care resursele umane, organizarea şi transparenţa decizională a CSM lasă de dorit. Un lucru salutar pentru integritatea corpului profesional: eliminarea din funcţiile de conducere a colaboratorilor Securităţii. O modificare disputată a fost numirea eşalonului 1 din ierarhia procurorilor la propunerea ministrului Justiţiei, şi nu la propunerea CSM, aşa cum prevedea legislaţia din anul 2004. Această aparentă pierdere a independenţei va putea fi apreciată numai după analizarea activităţii parchetelor, pe termen scurt şi mediu. Reorganizarea PNA în departament în cadrul Par