Cu alte cuvinte: calule, mănînci ovăz? Un joc care a fost şi la noi şi pe care l-am văzut şi în Anglia. Exact pe acelaşi tipic şi chiar cu acelaşi generic. Tot aşa, jucătorul trebuie să aleagă răspunsul corect din cele patru posibile. Chiar şi Ianţu al lor aduce cu al nostru, doar că e ceva mai bătrîn şi poate ceva mai blînd cu invitaţii. O diferenţă notabilă însă: la noi era vorba de un miliard de lei, în vreme ce la ei, în joc e un milion de lire sterline. La noi - dacă îmi amintesc bine - prin nu se ştie ce întîmplări divine, miliardul se cîştiga înainte de Paşti şi de Crăciun. La ei, n-am văzut pe cineva să cîştige un milion şi nu ştiu să vă spun cum se întîmplă asta. Dar ce seamănă cu adevărat e enervarea pe care ţi-o produce cîte un jucător care nu ştie să răspundă la cîte o întrebare care ţie, ca telespectator, ţi se pare foarte simplă. De exemplu, am văzut un individ, care răspundea fără să clipească şi mereu cu un zîmbet superior pe buze, la tot felul de probleme ciudate, foarte obscure pentru mine - cum ar fi un nume de astronaut din nu ştiu care misiune Apollo (vă asigur că nu era Neil Armstrong) sau anul cînd s-a despărţit nu ştiu ce cîntăreţ de o formaţie, de care eu abia dacă am auzit. În schimb, cînd a fost întrebat ce instrument muzical spaniol îşi trage numele de la castană (în engleză, chestnut) - castanietele, xilofonul, marimbo sau mandolina - omul a apelat la un prieten. M-am întrebat de ce nu se uită măcar la literele din care e compus cuvîntul. Prietenul i-a răspuns, dar nu foarte sigur, că ar putea fi vorba de castaniete. Omul a cerut atunci computerului să-i separe doar două răspunsuri posibile. Zis şi făcut, au rămas castanietele şi xilofonul. Nemulţumit, individul a apelat atunci la răspunsul publicului. Acesta a votat în proporţie de 95% castanietele (5% au ales totuşi xilofonul?!). Tot ezitant, omul a spus în cele din urmă, că merge pe mî