Cercetatorii spun ca peste cativa ani vom admite ca o minune e o intamplare cu un timing perfect. E demitizarea suprema, pentru ca o minune devine astfel o intamplare oarecare, contand doar daca se petrece exact cand trebuie, cand te surprinde cel mai tare sau cand iti doresti cel mai mult.
Saptamana aceasta o pustoaica de 3 ani a trait o zi speciala. La varsta ei esti tentat sa spui ca toate zilele sunt speciale pentru ca sunt atat de multe lucruri noi de descoperit. Micuta, o blonduta delicioasa, a fost luata intr-o dupa-amiaza de mama ei intr-o excursie, undeva prin Bucuresti.
Au mai fost la plimbare impreuna de nenumarate ori si pentru micuta nu parea nimic deosebit. Daca ar fi fost ceva mai mare copila ar fi putut sa remarce ca plimbarea era la o ora si intr-o zi in care mama e de obicei la serviciu si ca mama era mai emotionata decat de obicei. Dar blonduta a stat cuminte in bratele mamei pana la prima escala.
Acolo, multa lume si mult fum. Plus un domn solid cu o esarfa tricotata. Micuta s-a speriat de intalnire si de context (nu stia cum e cu decorurile de film) si si-a intepenit fata in umarul mamei, nelasand pe nimeni sa-i vada ochii albastri atat de invidiati.
Cand s-a mai relaxat un pic si domnul cu esarfa i-a spus ca e Mos Craciun, micuta s-a intors catre el, dar si-a acoperit gura cu fularul si ochii cu mainile, in amuzamentul tuturor. Peste ceva vreme, intr-o sala de mese improvizata, domnul i-a desenat un Michey Mouse si si-a semnat numele pe un servetel pe care-l gasise.
Iar micuta cand a ajuns acasa si-a intrebat mama: "Daca era Mos Craciun, de ce nu avea costum?".
Fetita, care se numeste Mia, habar n-are ca mama ei va alerga astazi in cautarea unei rame care sa transforme servetelul cu Mickey Mouse si semnatura pretioasa intr-un tablou, si nici nu stie foarte clar cu cine s-a in
