Desi fenomenul coruptiei din Romania a fost an de an monitorizat de o serie de organisme internationale, care, fiecare in parte, ne-au clasat pe ultimele locuri nu numai din Europa, ci si din lume, raspunsul dat de autoritati la toate criticile punctuale a fost si ramane unul lamentabil. In conditiile in care din continutul tuturor acestor rapoarte se desprindea concluzia infricosatoare ca sistemul politic a devenit mai degraba o sursa de coruptie decat o solutie pentru eradicarea ei, iar Parlamentul era indicat drept un refugiu pentru potentialii criminali care platesc pentru ca partidele politice sa-i includa pe listele de candidati, acest flagel s-a combatut doar prin metode exclusiv lingvistice. Astfel ca la sfarsitul anului 2004 Romania se inscria in lupta impotriva coruptiei doar cu adoptarea unui set de masuri, nimic altceva decat acte normative indispensabile unei democratii europene. Era firesc ca in aceasta situatie intreaga suflare a Aliantei D.A. sa-si construiasca discursul electoral pe tema declansarii unei cruciade impotriva coruptilor de la nivel inalt. Iar electoratul, avid de adevaruri, i-a dat votul. Cel putin moral, Alianta ii devenise datoare acestuia cu topul marilor corupti, un top folositor atat pentru democratie, cat si pentru normalitate. Si de altfel singurul in stare sa explice Occidentului de ce la noi exista o coruptie institutionalizata. Presa nu poate face aici mare lucru. Deconspirarea acestui clasament este o chestiune care tine numai de vointa politica. Dar raspunsurile se lasa asteptate. De Michi Spg., Radu Timofte, Gheorghe Fulga nu a mai auzit nimeni nimic. De Rodica Stanoiu, Viorel Hrebenciuc sau Ovidiu Musetescu, prea putin si prea tarziu. Pe cazurile Omar Hayssam si Genica Boierica aproape ca s-a asezat praful. Pe Dan Ioan Popescu l-au plimbat pe la Parchetul Anticoruptie din Timisoara si atat. Lotul "Electrica Banat" este in