Se deschid portile Cerului, iar Dumnezeu, ingenuncheat in mijlocul Raiului, intinde bratele sa-si primesca inapoi copilul ratacit pe pamant. Acum un an, pe vremea asta, Dumnezeu l-a imbratisat pe Vlad Mihail...
Baietelul de 4 ani si 8 luni, care a disparut langa o manastire din Tulcea, si-a dat ultima suflare dupa ce a fost gasit de cei care-l cautau. Parca i-a asteptat, ca sa-si ia ramas bun... O saptamana s-a luptat singur cu moartea. Cu spaima, cu frigul, cu foamea, cu nebunia unui monstru de om care l-a tinut prizonier si l-a abandonat apoi intr-o rapa. Era doar un copil de 4 ani si 8 luni..., un baietel pe care mama lui il invelea in fiecare seara, inainte de culcare, si de care se ruga, la fiecare masa, sa ia din farfurie si ultimul dumicat de mancare.
SOMN USOR. Dupa ce Vlad a fost gasit prea tarziu, multi dintre noi au gandit ca vinovati de aceasta drama sunt doar parintii, care nu l-au supravegheat suficient. E mai usor sa arunci vina pe un om deja prabusit la pamant de durere, nu-i asa? E mai usor sa crezi ca tie nu ti se poate intampla, ca povara acestei morti cumplite trebuie sa o poarte 2 oameni, nu 22 de de milioane, cati suntem cu totii...
In octombrie 2004, in cautarea lui Vlad au fost cam 50 de voluntari. Din 440.000 de romani, doar unuia i-a pasat de viata unui copil. In noptile in care Vladut tremura de frig, restul Romaniei dormea linistita sub plapumi groase, netulburata in somnul ratiunii. "Noua nu ni se poate intampla".
REPETABIL. De atunci si pana azi au mai disparut inca 132 de copii. 14 dintre ei nu implinisera inca varsta de 10 ani... Ultimul caz intens mediatizat, cel al Andreei Dodan, nu a fost solutionat nici acum, la aproape 3 luni de la disparitia fetitei. Un copil mai putin... La cati mor in Romania, din cauza accidentelor stupide, inecati in WC-ul gradinitei din curte sau prabusiti in gol in casa liftului, bol
