Dispecer in mina, fara noroc Doua la Piata Centrala - cite una la fiecare intrare - masutele cu lozuri se pierd printre chioscurile de ziare si tonetele cu pantofi. Pina la prinz ramine doar una. Cu aglomeratia din jur, care pare sa o inghita cu totul, nici ea nu are sanse sa mai reziste mult. Din spatele ei, impachetata in geaca si sapca, Elena numara biletele de pe mapa si orele. La zece minute, scoate de sub masuta o sticla cu ceai. Era fierbinte de dimineata. Dar e bun si asa, mai rece. Trece vremea mai usor. Mai am vreo trei ore de stat, vine schimbul de tura“, zice Elena, potrivind sigla firmei cu palma. Are 43 de ani. In domeniu e tinara, s-a angajat doar de un an la Loterie. „Am fost dispecer la mina, in Motru, dar m-am mutat cu sotul aici si trebuia sa-mi gasesc ceva de lucru“, a povestit Elena cum a ajuns in spatele masutei. La CNLR erau locuri vacante, asa ca femeia nu a facut nazuri. Desi stia bine ce o asteapta. „E destul de greu cu vremea. Vara e prea cald, iarna inghetam. Pun pe mine tot ce pot, sa rezist. Nu ma pling insa“, zimbeste ea la opt grade Celsius. „Salariul e bun, vinzarea merge“. Intr-un an nu a cazut prada ispitei Oferta de pe masuta Elenei este intr-adevar generoasa. „Cinci feluri de bilete, cu preturi de 15 la 30 de mii. Cistigurile sint in milioane de lei, garsoniere si chiar o excursie la Torino. Astea cu zodiac sint cele mai vindute“, isi lauda femeia, cu profesionalism, marfa. „Saptamina trecuta, o doamna a luat doua milioane de lei, cu un bilet la zodiac. Zicea ca are doi gemeni, asa ca a luat un loz de la zodia asta...“. Desi lucreaza doar de anul trecut, multi craioveni au plecat fericiti de la masuta Elenei. Zece, douazeci si chiar cincizeci de milioane - a citit sumele cu ochii ei pe biletele cistigatoare. Asta nu a convins-o insa niciodata sa-si incerce si ea norocul. „Nu am luat niciodata loz. Nu cred in noroc. Pot sa stau cu