[sapou]Stimata doamna director Sanziana Pop,

Va apreciem foarte mult pentru tot ce este scris in revista "Formula As" si, mai ales, pentru rabdarea pe care o aveti pentru necazurile sufletesti.[/sapou]Suntem doi detinuti care isi ispasesc greselile intr-un penitenciar unde revista dvs. ne este adusa regulat de rudele care ne viziteaza. Tot prin cineva din familie, ne-am hotarat sa va trimitem si acest plic, care speram ca va ajunge in mainile dvs. Iata motivul pentru care va scriem: suntem arestati de trei ani, dar mai avem de executat inca pe atat pana ce ne vom elibera din penitenciar. Ceea ce va rugam este sa ne explicati mai pe larg ce sanse mai au niste oameni care si-au petrecut o perioada mai lunga de viata in inchisoare, dupa ce se vor elibera? Nu neg ca suntem vinovati si ca pedeapsa nu e meritata, dar intamplarea care ne-a adus dupa gratii n-a fost premeditata, ci mai degraba rezultatul unor imprejurari in care am actionat sub imperiul furiei. Inaintea detentiei am fost oameni normali, cu un comportament civilizat, dar de cand am devenit "detinuti", toate cunostintele noastre s-au indepartat de noi, numai familiile ne-au ramas alaturi si avem bucuria sa primim din cand in cand cate un raspuns la solicitarile noastre. Din pacate, ei nu pot sa ne raspunda si la intrebarile pe care vi le adresam dvs. si care ne trec prin suflet ca niste cuie inrosite in foc.

De cand am fost arestati, amandoi am devenit foarte retrasi, fata de cum eram inainte, inchisi in noi, deprimati, dependenti de somnifere si de tigari (speram ca daca dormim mai mult, o sa treaca mai repede perioada detentiei). In sensul acesta ne-ar fi de mare ajutor cateva sfaturi utile despre cum sa renuntam la aceste "droguri", somniferele si fumatul. Dar problema care ne chinuie cel mai tare este daca o sa ne putem readapta social dupa iesirea din inchisoare. Am incercat sa tinem