Romania se pregateste ca intr-un an, maxim doi, sa intre in Uniunea Europeana cu un mediul rural in care peste 85 la suta din localitati nu au canalizare si un sistem centralizat de alimentare cu apa.
Mai mult, un procent de peste 40 la suta din populatie a fost declarata ocupata in agricultura, o agricultura de subzistenta, cu un somaj dintre cele mai reduse din Europa, dar in acelasi timp cu un numar foarte mic de salariati, dar impresionant la capitolul asistati social.
La toate acestea se adauga un mediu de afaceri aproape inexistent in mediul rural si slab dezvoltat in mediul oraselor mici - "motorul" dezvoltarii locale.
Autoritatile locale sucomba sub multitudinea responsabilitatilor descentralizate de catre Guvernul de la Bucuresti si stau mereu la mila lui, asteptand alocari bugetare de la bugetul de stat sau cel al Consiliului Judetean pentru a-si astupa gaurile bugetului de supravietuire local, incapabil sa suporte cheltuielile necesare.
Ceea ce nu stiu autoritatile locale este ca nu vor putea accesa fondurile structurale ale UE, a altor finantatori externi sau programele operationale sectoriale finantate de Guvernul roman prin ministerele de resort, decat daca vor dovedi ca au strategii locale de dezvoltare cu o planificare a nevoilor si a directiilor strategice identifi-cate printr-o consultare larga a comunitatilor sale.
Ele trebuie sa inceapa prin a defini profilul comunitatii, trecut si prezent in date statistice relevante la nivelul pozitiei geografice, resurse si oportunitati locale, starea mediului, clima, infrastructura edilitar cetateneasca, de transport, utilitati, sociala, educationala, de sanatate, culturala, traditii, datini, ocuparea fortei de munca, mediul de afaceri, servicii sociale, culturale, mestesuguri promovate si incuraj