Dupa 24 de ani, Gil si-a pus din nou in carca hamul muncii. A luat microfonul in mana ca pe un praz si canta la el intre patru pereti pentru a scoate un nou album. Nu-i singur in camaruta, ci este asistat de trei cantarete coborate din⦠Rai (Heaven, pentru necunoscatori).
Pe strada Serban Voda, Gil Dobrica se afla in "durerile facerii" unui nou album. I-am facut o vizita sa-l vedem in travaliu pe Gilache (asa cum ii spune prietenul sau, Niki Constantinescu). Vizita noastra a fost scurta, dar am facut atatea!
NEA MARIN GIL. "Ma, ce-i cu sculele alea pe tine?", ii spune Gil blondinei din Heaven care avea peste blugi o curea din mai multe metale. "Parca-as fi Nea Marin Miliardar⦠Ai vazut filmul?", apuca sa zica maestrul, printre sughiturile de ras. "Da. Nu sunt asa pustoaica!", ii raspunde dintr-o bucata Adina, purtatoarea de cuvant a formatiei.
Apoi Gil Dobrica m-a invitat pe canapea. Am acceptat imediat pentru ca voiam mai intai sa ma puna in tema cu ce se intampla in studio. Ne-am intins la taclale, uitand ca maestrul mai trebuie sa intre si la inregistrari⦠"«Ruga pentru parinti», «Sacra banalitate» si compozitiile mele pe versurile lui Adrian Paunescu, cum ar fi «Nefericitul fericit», le consideram pierdute. Mi-am zis ca le-a inghit arhiva, ca nu le mai cauta nimeni acum, cand se face muzica doar cu lasere. Pe cine mai intereseaza ritm si alean?!", incearca Gil sa ma introduca in poveste. "S-au dus baietii, Radu Groza si Niki Constantinescu, si au platit drepturile de autor la Electrecord. Dupa 33 de ani de zacut in arhiva au scos si au refiltrat benzile. In trei luni mi-au facut CD! Si intr-o buna zi m-am pomenit acasa cu Niki, care venise cu albumul si cu doua sticle cu vin. Eu eram in criza de guta⦠Dar atunci mi-am dat seama de urmatorul lucru: stau eu sapte vieti si cant, ud scenele de sudoare mai pe nimic si vin baietii astia
