De fier, imbracate in pinza galbena pe care este imprimata sigla Loteriei Române, masutele cu biletele norocoase infipte in mape din imitatie de piele abia se mai intilnesc, ici-colo, pe strazile Craiovei. Proptite pe dupa vreo coloana de beton ori asezate, strategic, la intrarea in magazinele aglomerate, cu vinzatorii intepeniti de frig ori plictiseala pe scaunele , masutele „loz in plic“ dispar incet, dar sigur. La fel si stapinii din spatele lor. Fie din pricina agentiilor loto, mai confortabile si mai prezentabile, fie din cauza jenei de a vinde in strada, masuta si vinzatorul de loz in plic sint din ce in ce mai scumpi la vedere. Noua masute cu lozuri in plic au mai ramas astazi in toata Craiova. „Doua la Piata Centrala, doua la gara, una in Craiovita Noua si restul de patru in centru - Unirii, Lipscani“, le-a numarat Adrian Ianculescu, sef vinzari in cadrul Companiei Nationale Loteria Româna Dolj. Cu doar 21 de angajati - care se muta, prin rotatie, in fiecare zi dintr-o zona in alta - comercializarea biletelor de loterie la masuta de 60 pe 80 de centimetri nu mai este deloc o indeletnicire rivnita de cetatenii fara un loc de munca. Motivul este, de aceasta data, psihologic. „Le este rusine sa stea in strada“, a explicat Adrian Ianculescu. „Nu se ingramadesc pe posturile de vinzatori stradali dintr-o jena explicabila, daca stam sa ne gindim ca inainte de '89 comentariile la adresa acestora erau de felul: «Uite-l, ma, si pe asta, in loc sa munceasca, sta in strada si nu face nimic». Lucru absolut neadevarat, atita vreme cit in tari precum Israel sau Turcia economia de piata este stradala. La noi insa, mentalitatea a ramas aceeasi“, a concluzionat Ianculescu. 40 de ani - media de virsta Desi cererea de pe piata a biletelor de loterie este satisfacuta, in special prin agentiile loto - suficient de numeroase si atragatoare ca puncte comerciale - lipsa tarabelor din