Ori de cate ori cate un raport al vreunei organizatii internationale ne "incondeiaza" tara, vorbindu-ne despre coruptie, despre (ne)respectarea valorilor democratice sau a drepturilor omului, clasa politica romaneasca nu si-a pierdut reflexul de a sari ca arsa, considerand concluziile raportorilor internationali ca un fel de afront personal.

Cam aceeasi reactie a starnit in peisajul politic si stirea potrivit careia organizatia Amnesty International a cerut Uniunii Europene sa mentina presiunile asupra Romaniei si Bulgariei in privinta respectarii drepturilor omului. Observatorii Amnesty International au realizat un raport nu prea magulitor la adresa Romaniei, apeland la exemple concrete - abuzurile Politiei, dezastrul din spitalele de psihiatrie, coruptia in floare, saracia generalizata, discriminarea minoritatilor. Care dintre toate aceste aspecte ni se par atat de straine de realitatea romaneasca? De ce ce ar avea interesul "forte oculte" sa ne prezinte lumii mai urati decat suntem?

Pana la urma Amnesty International poate fi asemanata cu "omul cu oglinda" - simbol al naturalismului : un om cara o oglinda de-a lungul unui drum si, din cauza denivelarilor, in oglinda se reflecta cateodata albastrul cerului, cateodata noroaiele ulitei. Pentru imaginea reflectata nu sunt vinovati nici oglinda, nici purtatorul ei. O altfel de "Romanie pitoreasca" Pentru a sti ce critica, politicienii romani, revoltati de raportul Amnesty International, trebuiau mai intai sa parcurga acest document. Ar fi vazut ca fiecare "bila neagra" data Romaniei in acel document e solid argumentata.

Incepand cu semnalele privind incercarile de fraudare a alegerilor din noiembrie 2004, raportul Amnesty International continua cu cazurile de "mare coruptie in care sunt implicati bani publici, in sectoare bugetare, in special in Sanatate". Nu sunt uitate nici stenogramele PSD, din ca