E genul de om care, daca-l vezi pe strada, nu-ti spune nimic. Dar pe scena straluceste. Are un "ce" in plus. Dintre tinerii actori, Marius Manole se detaseaza net. Ca sa te convingi, trebuie sa mergi la teatru.
Ce au in comun spectacolele "Visul unei nopti de vara" (TNB), "Gandirea" (TNB), "Inima de caine" (TNB), "Bitter Sauce" (Green Hours), "America stie tot" (Green Hours), "Disco Pigs" (Green Hours), "Chip de foc" (Odeon), "Plaja" (Teatrul "Maria Filotti" Braila), "Drept ca o linie" (idem), "I hate Helen" (ArCub)? Faptul ca unele au acelasi regizor. Si ca sunt spectacole recente, foarte multe cu premiera in actuala stagiune. Dar mai ales ca un singur actor joaca in toate: Marius Manole.
TALENTAT. Esti tentat sa crezi ca poate ajunge in mai multe locuri in acelasi timp, pentru ca-i flexibil si se poate imparti. Ai senzatia ca are altfel de oase, de tendoane, de ligamente. Repeta noaptea (la "Disco Pigs" a repetat numai noaptea pana la 4:00 dimineata, dupa ce ziua avea repetitii cu Felix Alexa, la "Gandirea"). In rest, ajunge la destinatii cu trenul. Zice ca-i foarte fain si ca mai oboseste din cand in cand, dar cand are de facut ceva nu se mai gandeste la asta. Trage acum, cat e tanar, ca dupa aia n-o sa mai aiba putere. Nu si-a facut un scop din a ajunge la Bucuresti, pe prima scena a tarii. In 2003, regizorul Felix Alexa l-a vazut la Braila intr-un spectacol si l-a chemat la TNB, sa fie Puk, in "Visulâ¦". De aici au pornit toate celelalte oferte, pentru ca-n Bucuresti lucrurile se misca altfel.
Mult timp n-a fost constient ca are un "ce" in plus fata de darurile cu care-i cadoriseste natura pe ceilalti actori: gestul. O coregrafa foarte buna cu care a lucrat, Laurentia Barbu, l-a indrumat spre dans. A venit la Bucuresti, a dat examen la coregrafie, l-a luat, dar dupa un an si jumatate s-a lasat, ca nu mai avea timp. A avut o profesoara extraord
