In avalansa manifestarilor de „Zilele Craiovei“ au fost prinse inclusiv doua spectacole grandioase pe scena Teatrului National „Marin Sorescu“: „Cum doriti“ de William Shakespeare, in regia lui Silviu Purcarete, si „Avarul“ de Moliere, in regia lui Laszlo Bocsardi. Fara indoiala, primul spectacol a fost unul cu totul special, tinind seama de viziunea maestrului Purcarete, de talentul inconfundabil al acestuia de a dezerta din canoanele clasicismului, de promotor al esteticii dinamitarde in arta dramatica. Intr-un interviu acordat teatrologului Patrel Berceanu, Silviu Purcarete precizeaza: „Este o piesa despre puterea si nocivitatea fanteziei, despre partea ei otravitoare; despre confuzia sexelor si a indivizilor, confuzia spatiului si a timpului. E una din piesele cele mai speciale ale lui Shakespeare, are scriitura cea mai moderna; intr-un fel, s-ar putea vorbi chiar de scriitura postmoderna. (...) Este o piesa ciudata si foarte trista. Este, in acelasi timp, o piesa destul de confuza, destul de dificil de povestit“. Desigur, celebrul regizor nu respecta textul integral al piesei, tradusa de Mihnea Gheorghiu, spiritul de selectie al acestuia punindu-si amprenta definitiv pe succesul si esenta spectacolului. In acelasi interviu, regizorul Purcarete spune ca piesa este o comanda facuta de regina Elisabeta, care obisnuia sa inchida ciclul de petreceri incepute de Craciun si sa le termine in a douasprezecea noapte cu un spectacol special: „Asta i-a cerut lui Shakespeare, o piesa de Boboteaza, o piesa de Sfintul Ion. O piesa de la sfirsitul chefurilor. (...) Noi stim foarte bine ca tristetea care-l apuca pe român la Sfintul Ion este incomparabila, nu exista melancolie mai mare in sufletul unei natiuni decit atunci cind se termina petrecerile incepute la Craciun. E o mare melancolie cu aceasta ultima petrecere, caci a doua zi ne ducem la serviciu! E o mare tristete. Acest