Evenimentele de la Nalchik, din Rusia, de la inceputul lunii, cand forte militare islamiste au atacat si ocupat temporar aeroportul si mai multe cladiri publice intr-o operatiune soldata cu aproximativ 100 de victime, au reprezentat o provocare nu numai pentru fortele de ordine ruse, dar si pentru elitele mass-media americane. Dilema eterna in astfel de situatii, spun criticii acestor elite, este cum poti prezenta lucrurile astfel incat publicul sa nu ajunga cumva sa traga concluzia ca “razboiul impotriva terorismului” declarat de actuala administratie americana raspunde in realitate unei presante stari de fapt contemporane si, prin urmare, nu este o constructie a unei “cabale israelo-neoconservatoare”, o conspiratie a marilor corporatii petroliere, o nebunie a mult prea credinciosului George W. Bush sau o faza a imperialismului american, asa cum i se inoculeaza obsesiv de patru ani incoace de catre aceste elite. Privind felul in care a decurs acoperirea media a evenimentului in discutie, comentatorii au concluzionat ca, din nou, modul in care a fost prezentat si analizat evenimentul s-a abatut de la principiile profesionismului jurnalistic, subordonandu-le reflexelor si sabloanelor ideologice in care realitatile geopolitice curente sunt fortate de catre aceste elite.

Argumentul criticilor este simplu: ori de cate ori au prilejul sa prezinte evenimentele si crizele generate de fortele extremiste islamiste de pretutindeni, majoritatea canalelor media occidentale se angajeaza discret, dar ferm intr-o serie de referiri alunecoase la “insurgenti”, “fortele rebele”, “militanti”, evitand pe cat posibil elaborari sau chiar referiri la identitatea islamista fundamentalista a acestora sau o discutie concreta a obiectivelor politico-militare vizate de acestia. Altfel spus, din traditionalul “cine, ce si de ce” al jurnalismului, publicul afla cate ceva despre “ce”,